Carmen Bărbulescu: „nu erau prezervative, nu erau mijloace anticoncepționale, nu era nimic”

20 de ani în 1980 – studentă la Chimie

de Denisa Niță

Vorbeați cu părinții despre viața intimă?

În privința sexului, mentalitatea era că nu se discută nimic. Nu erai pregătit de părinți în niciun fel, sexul era subiect tabu, așa ceva părea că nu ar exista pe fața pământului. Și mai rău decât la oraș era la țară. Probabil că femeile tinere discutau pe șoptite între ele, dar nu știau ce se întâmplă până se măritau. Aș spune că nu era un lucru bun, deloc. Pentru că trebuie să fie potrivire in cuplu. Foarte multe căsnicii nu merg bine din cauză că nu există potrivire. Sexul nu este cel mai important lucru de pe lume, dar are totuși ponderea, însemnătatea lui.

Până la 18 ani mersesem numai cu părinții la mare și la munte. Și, când am împlinit 19 ani, am încercat o combinație, dorind sa îl impac atât pe prietenul meu de atunci cât și pe părinți. Așadar, am mers cu ambii în vacanță la mare. Dezastru: într-o  seară mă certam cu mama, că de ce am stat la discotecă și de ce am venit târziu. În seara următoare stăteam acasă cu mama, s-o îmbunez, și mă certam apoi cu prietenul meu, el reproșându-mi că n-a venit la mare ca eu să-mi petrec timpul cu mama mea. Și tot așa, pănă la sfârșitul vacanței.

Părinții meu aveau o anumită strictețe în ceea ce privea ținuta mea vestimentară, venitul noaptea acasă, dar nu erau foarte rigizi și nici obtuzi, cum erau părinții altor colege, care le băteau și le amenințau. Îmi aduc aminte cu exactitate că uneia dintre ele i-au spus că „vor să-i joace cămașa la nuntă”. 

Educația din familie venea la pachet cu anumite așteptări legate de o relație romantică?

Sigur că toată educația, încă din copilăria primară, era orientată către căsătorie, către bărbat serios, cinstit. Aproape nu se punea problema că ai putea să rămâi nemăritată. Erau povești despre femei rămase nemăritate și morala acestor narațiuni era că respectivele femei întotdeauna sufereau. Pregătirea pentru căsătorie, pentru viața de familie se făcea din cea mai fragedă pruncie. Dar n-aș spune că m-a incomodat. Deloc.

Cum a arătat începutul vieții sexuale?

N-a fost bine. Nu știam ce să aștept, nu știam ce să cer. Nu m-am potrivit cu primul meu soț, îmi pare rău s-o spun. Cred că eram doi fraieri incompatibili și ne-am pierdut cinci ani de zile unul cu altul, până am divorțat. 

Când ați făcut prima dată avort și cum v-ați simțit cu propriul corp după?

Mi-am început viața sexuală la 19 ani și primul avort l-am făcut la 22 de ani, cu puțin înainte să mă mărit. Viitoarea mea soacră, în acele timpuri, își punea casa la dispoziție pentru avorturi fiind în combinație cu un medic ginecolog. Câștiga mulți bani și iși construise relații, în felul acesta. Oamenii îi erau recunoscători pentru că era foarte dificil să găsești pe cineva de încredere să îți facă un avort. Cu toate acestea am înțeles că a dat vreo două declarații la miliție, urechile securității erau peste tot. 

I-am spus mamei mele că am rămas însărcinată. Timp de 14 ani, biata de ea încercase să aibă copii. A făcut tratamente lungi, foarte scumpe și, în fine, când a rămas însărcinată cu mine, a fost o mare bucurie. Prin urmare, când i-am spus că sunt gravidă, cu destulă frică și jenă, ea a avut o reacție neașteptată:  „Oh! Bine că faci copii!” și a răsuflat ușurată. Suportase mult chin până să rămână însărcinată cu mine și se temea să nu pățesc și eu la fel. M-a bucurat mult răspunsul ei conciliant, înțelegător cu problemele femeilor. 

Chiuretajul a avut loc în sufrageria soacrei mele, într-un bloc din Șoseaua Mihai Bravu. Se făcea pe viu, singurul anestezic fiind două antinevralgice. Doctorului îi era frică să nu ciupească din greșeală uterul cu chiureta și avea nevoie de reacție din partea pacientei. 

Nu consideram la vremea aceea că fac ceva rău, ieșit din comun. Știam că este ilegal, dar atât de multe femei făceau avorturi, pentru că nu aveau alte posibilități de a nu rămâne însărcinate. Ceaușescu era un nemernic care iși bătea joc de femei cu decretul antiavort nr. 770, din 1966.  Noi, femeile, nu eram doar niște utere, niște mașini pentru producția de copii a lui Ceaușescu, așa că aveam o relație destul de detașată din punct de vedere moral. 

Atunci erau alte timpuri: nu erau prezervative, nu erau mijloace anticoncepționale, nu era nimic. Și mă doare foarte mult când aud și azi cum unii bărbați comentează, „Ah, ai stat cu picioarele în sus, ți-a plăcut! ”. Nu este așa, se produc accidente, e o nesimțire din partea lor. In plus, nu ințeleg de ce plăcerea din sex e ok pentru bărbați, ceva firesc. In schimb, exact aceeași plăcere ce se săvarșește in doi, pentru femei e privită ca o vinovăție.

Influențau lipsa contracepției și imposibilitatea unui avort, actul sexual?

Instinctele sunt instincte. Uneori te mai lua valul tinereții, nu mai țineai cont de ce se poate întâmpla. Groaza venea însă cu trei- patru zile înainte de ciclu. Ani de zile, lună de lună, am trăit cu această groază: „Ce mă fac dacă nu îmi vine?”. 

La un moment dat, o cunoștință de-a mea mi-a adus din străinătate o folie de anticoncepționale. Și, pentru că nu mi-a oferit recomandări, n-am știut că se iau într-o anumită ordine. Le-am luat ca pe vitamina C și mi-am aiurit complet ciclul lunar:  ba îmi venea la două săptămâni, ba nu-mi mai venea timp de doua luni. Mi-am zis, „În viața mea nu mai iau așa ceva!”. Am cumpărat, la un moment dat, și sterilet, pe care am dat o poală de bani, salariul pe o lună, cam așa ceva. Erau unele cu filament de argint, prea scumpe pentru banii mei, așa că mi-am luat de cupru, mai ieftin. Dar nu mi l-am mai pus, m-am razgandit. Un corp străin în organismul meu nu mi se mai părea o idee prea bună. Alte mijloace contraceptive nu am folosit. 

E drept ca eu aveam la îndemână doctorul și casa, ceea ce îmi conferea o oarecare degajare. Dar puteai să fii inhibat în amor de altceva: iarna era foarte-foarte frig în apartamente. Era atât de frig încât nu-ți venea să te dezbraci. 

Discutați cu partenerul despre sex, despre ce vă plăcea și ce nu?

Mai mult nu. Cumva, aștepta fiecare de la celălalt să facă ce trebuie, fără să îi ceară. 

Câtă energie aveați să vă gândiți la plăcere, sexualitate și distracție, având în vedere contextul perioadei?

Eu, și nu doar eu, nu prea îndrăzneam să sperăm ca va dispărea comunismul din România. Ca urmare, noi căutam să ne gestionăm viața în aceste repere nasoale. Știam că ducem o fucking communist life și că trebuia să ne descurcăm cum puteam mai bine în acei parametri. 

Nu ne interesa politica deloc cand eram tineri. Noi eram preocupati de muzica noastră, de ceaiuri, de excursii și petreceri. Nu voiam să auzim de partidul comunist, de Ceaușescu, ne era scârbă. Noi ne vedeam de ale noastre. Știam despre mișcarea Hippie din America,  căutam blugi, voiam să fim la modă, ascultam emisiunea Metronom la Europa Liberă, cu Cornel Chiriac. Majoritatea orășenilor aveau pe benzile magnetofoanelor, copiate unele după altele, muzica la moda din Occident: Beatles, Jimi Hendrix, Jenis Joplin, Pink Floyd, AC/DC, Led Zeppelin, etc etc. Părinții erau cei opresați. Ei trebuiau să îndeplinească toate corvezile. 

Cât de mult s-a implicat partenerul atunci când ați rămas însărcinată sau ați făcut avort?

Ai mei au fost întotdeauna foarte implicați. Și soțul meu de atunci, și soacra mea, n-am avut probleme. Dar fetele care rămâneau gravide cu relații mai mult sau mai puțin întâmplătoare, vai și amar de capul lor. Relațiile în afara căsătoriei erau foarte blamate pe vremea aceea. Iar femeile pătimeau extrem de mult din cauza asta. 

în 1984, la Spitalul Municipal, am născut prematur o fetiță care, din păcate, mi-a murit peste o saptămână. În salon cu mine erau mai multe femei care născuseră și pe care nu le vizita nimeni. La mine veneau rude, prieteni, cunoștinte, colegi, se umplea salonul de lume. La un moment dat erau 13 oameni în jurul meu. Și mă uitam cu compasiune la amărâtele acelea la care nu venea absolut nimeni. Nici partenerul, nici părinții, pentru că probabil copiii erau din relații în afara căsătoriei care, așa cum spuneam, erau privite foarte rău. Tinerele mame erau blamate și de propria lor familie și de societate. De multe ori erau date afară din case, erau pur și simplu lăsate pe drumuri cu bebeluși cu tot.