Știi cum mai auzi povești care încep cu „ehei, pe vremea mea”? Poate ți le-au zis chiar părinții sau bunicii. Poate n-ai înțeles ce vor exact de la tine, sau nu ți-a păsat. E OK. Sau… știi cum se plâng unii de „tineretul din ziua de azi”? Că habar n-are pe ce lume trăiește, că nu merge la vot, că hâr, că mâr. Adevărul e că:
➡️ E firesc să-ți amintești cu drag de tinerețe, nostalgia e explicabilă: atunci erai în putere, descopereai lumea și simțeai că nimic nu te poate opri, nici chiar un regim opresiv.
➡️ Sunt destule diferențe (chiar și câteva asemănări) între viața de dinainte și cea de după 1989, de la VHS-urile copiate de atunci versus sfântul streaming de astăzi.
➡️ Pesemne că multe obiceiuri de azi ni se trag din apucăturile de-atunci, care ne-au fost transmise, voluntar sau nu, de părinții care ne-au educat.
➡️ E greu să dai sentințe simple de tipul „comunismul a fost bun/rău”. Au fost aproape 50 de ani de comunism, fiecare decadă cu specificul ei. Iar slujba pe care o aveai sau orașul/satul în care locuiai influențau și ele percepția pe care o aveai despre acele vremuri
➡️ România nu a făcut pace cu trecutul comunist. Deși s-a tot vorbit despre asta, nu avem în capitală un muzeu al comunismului sau al totalitarismului, precum Budapesta sau alte țări. Avem un Institut al Revoluției, dar și un Dosar care încă se judecă. Încă aflăm de colaboratori ai Securității. Încă avem o rană nevidecată.

Primul pas pentru a trece peste traume e să vorbim despre ele, să le admitem. Așa că te invităm să urmezi și tu exemplul nostru și să te așezi la povești cu cei din familia ta care au prins comunismul. Să vorbiți pe bune despre istoria noastră recentă (și a voastră), despre viața de zi cu zi, atunci și acum. Fără o pace pe bune cu trecutul nu putem să ne imaginăm un viitor. Așadar, hai să deschidem un dialog între generații, care poate fi purtat de fiecare, acasă, amical, pornind de la banalul cotidian. .

Cu un aparat Smena pe care nu l-a mai lăsat din mână după ce l-a primit de la mama sa, Andrei Bîrsan a surprins în sute…

Posted by Funky Citizens on Tuesday, 10 November 2020
Povești de pe vremea mea – Raluca Feher și Flavia Dobrescu

Raluca Feher a trăit Cernobîlul în Brașov, Flavia Dobrescu l-a prins doar pe HBO GO. Cosmin Pojoranu se întinde la povești cu cele două brașovence, miercuri seară, de la 19, în direct pe Facebook. Sunt destule diferențe între viața de dinainte și cea de după 1989, de la VHS-urile copiate până la sfântul streaming. Însă scopul discuției nu e să arătăm progresul ultimilor 30+ ani. Scopul e să deschidem un dialog între generații, care poate fi purtat de fiecare, acasă, amical, pornind de la banalul cotidian. Hai să vorbim pe bune despre istoria noastră recentă, despre viața de zi cu zi, atunci și acum. Dacă rămânem nevorbiți, ne va fi greu să facem pace cu trecutul, trecut care ne va reține din drumul spre viitor. Poți interacționa cu noi în direct, prin comentarii, dacă vreo poveste pe care o spunem îți amintește de ceva similar, ce-ai trăit și tu. Discuția face parte din proiectul „Caravana 80east”, co-finanțat de Adminstrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Posted by Funky Citizens on Wednesday, 21 October 2020
Povești de pe vremea mea – Ștefan Teișanu și Viviana Florea

Deși cuvântul provine din maghiară, darabanul e varianta moldovenească a dorobanțului. Nu-i de mirare că cel mai nordic oraș al țării se cheamă Darabani. Pe vremuri, un daraban avea misiunea de a păzi granița. Azi, deși s-a consacrat prin activitatea pe scena culturală a Clujui, dărăbăneanul Ștefan Teișanu nu și-a uitat misiunea de reactiva zona nordică a țării, prin festivalul Zilele Nordului. Viviana Florea e născută și crescută în Darabani. În urmă cu o lună s-a mutat la Iași, pentru a studia filosofia. Miercuri, de la 19, Cosmin Pojoranu se întinde la povești cu amândoi. Ștefan ne va vorbi despre cei 6 ani de comunism pe i-a prins în Darabani, orașul său natal. Ne amintim cum viața s-a oprit în loc pentru țară, pentru copii, pentru că a zis partidul. Căutăm să aflăm cum s-a manifestat absurdul lumii noi într-un oraș de 10.000 de locuitori din județul Botoșani. Firește, vrem să aflăm și perspectiva Vivianei – ce s-a schimbat în oraș și ce repere are ea despre perioada de dinainte de 1989. De ce? Pentru că vrem să deschidem un dialog între generații, care poate fi purtat de fiecare, acasă, amical, pornind de la banalul cotidian. Hai să vorbim pe bune despre istoria noastră recentă, despre viața de zi cu zi, atunci și acum. Dacă rămânem nevorbiți, ne va fi greu să facem pace cu trecutul, trecut care ne va reține din drumul spre viitor. Vom fi în direct pe Facebook, așa că poți interacționa cu noi în direct, prin comentarii, dacă vreo poveste pe care o spunem îți amintește de ceva similar, ce-ai trăit și tu. Discuția face parte din proiectul „Caravana 80east”, co-finanțat de Adminstrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Posted by Funky Citizens on Wednesday, 28 October 2020
Povești de pe vremea mea – Lia & Dan Perjovschi și Teodora Minea

Lia și Dan Perjovschi s-au cunoscut prima oară la 10 ani, iar în 1983 se căsătoreau. O perioadă au împărțit aceeași bancă în Liceul de Artă din Sibiu, un loc un pic mai liber, unde puteai purta blugi sau părul mai lung, peste ureche. Teodora Minea s-a născut în 2001. În clasa a II-a se apucă de teatru, într-a V-a de scris la revista școlii, iar într-a 12-a de propria revistă pentru tineri – Exercițiul 18. Acum studiază teatrologia la Cluj. Miercuri, de la 19, Cosmin Pojoranu se întinde la povești cu toți trei. Povești cotidiene din Sibiu, care pot (re)crea o punte între două generații: cei născuți înainte de 1989 și cei născuți după. De ce? Ca să vorbim pe bune despre istoria noastră recentă, prin rememorări alte vieții de zi cu zi, atunci și acum. Dacă rămânem nevorbiți, ne va fi greu să facem pace cu trecutul, trecut care ne va reține din drumul spre viitor. Vom fi în direct pe Facebook, așa că poți interacționa cu noi în direct, prin comentarii, dacă vreo poveste pe care o spunem îți amintește de ceva similar, ce-ai trăit și tu. Discuția face parte din proiectul „Caravana 80east”, co-finanțat de Adminstrația Fondului Cultural Național. —- Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Posted by Funky Citizens on Wednesday, 4 November 2020

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.