de Elena Catană
fonotecat de Oana Constantin

În copilărie, Smaranda Bălan era „o combinație de popularitate cu niște rezultate bune”, iar aceste calități au făcut-o în școala primară comandantul de detașament, echivalentul șefului clasei.

Pe lângă jocurile specifice acelei perioade, precum Țările (unde fiecare copil voia șă fie Statele Unite ale Americii), Piticot sau Elasticul, Smaranda își amintește că una din activitățile preferate ale copiilor era să-și imagineze culorile în care sunt îmbrăcați oamenii pe care îi vedeau în emisiunile alb-negru de la televizor. Privind în urmă, ea crede că aceste lipsuri au stimulat de fapt creativitatea și puterea de imaginație a copiilor de atunci.

Își amintește că primul ei contact cu lumea occidentală a fost prin intermediul ambalajelor de bomboane pe care tatăl i le aduce din străinătate, când călătorea în interes de serviciu:

„De câte ori voiam să văd ceva colorat,
mă reîntorceam la ambalajele de bomboane.”

Foto: azopan.ro

Ți-a plăcut acest articol?