Glisează pe fotografii pentru a vedea cum au trecut anii.
Calea Aurel Vlaicu, 1989 și 2020
După cel de al Doilea Război Mondial, Aradul se dezvoltă ca un centru industrial. Se conturează marile platforme industriale și iau ființă întreprinderile republicane, cu mii de locuri de muncă, fapt care a determinat atragerea populației din mediul rural. Ca urmare a creșterii numărului de locuitori, au apărut noile cartiere de blocuri și zone de locuit: Aurel Vlaicu, Calea Romanilor, Micălaca, Faleza Sud și Banu Mărăcine
Surse fotografii
1989 – azopan.ro
2020 – Alexandra Moț
Calea Romanilor, 1978 și 2020
Surse fotografii
1978 – azopan.ro
2020 – Alexandra Moț
Casa de Cultură a Sindicatelor, 1978 și 2020
După cum îi spune și numele, această clădire reunea sediile sindicatelor cu filială în orașul Arad. Atât în trecut, cât și la momentul actual, aici se desfășoară numerpase activități culturale pentru arădeni.
La sfârșitul anilor ’90, în orașul Arad au fost organizate diverse acțiuni și proteste în urma evenimentelor armate internațional , unul dintre evenimente desfășurându-se la Casa de Cultură a Sindicatelor, în prezența a 600 de participanți. Conform unei știri din luna aprilie 1999, pe anumite panouri publicitare de la marginea Aradului au fost scrise mesaje anti-NATO, respectiv de susținere a Iugoslaviei.
Surse fotografii
1978 – azopan.ro
2020 – Alexandra Moț
Fabrica de mobilă IMAR, anii ’70 și 2020
„IMAR” a fost afacerea ce a continuat tradiția fabricii de mobilă „Lengyel” din Arad, principalul furnizor al Casei Regale din Austria și a Casei Regale a României. În Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Arad, așa cum a fost cunoscută fabrica în Epoca de Aur, s-a produs mobilierul pentru Casa Poporului, în prezent Palatul Parlamentului României .
Surse fotografii
anii ’70 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Hotel „Ardealul”, 1960 și 2020
Clădirea Hotelului „Ardealul” din Arad este un monument istoric al Municipiului Arad. Pe locul actualei clădiri se afla încă în secolul al XVIII-lea stația de poștalioane a Aradului. Clădirea actuală a fost construită între anii 1840-1841, după planurile arhitectului Franz Mahler. În 1868 după inaugurarea căii ferate Arad – Alba Iulia, activitatea de poștalion pe Strada Eminescu încetează, astfel în clădire va funcționa Hotelul „Crucea Albă”.
Surse fotografii
1960 – Delcampe Auctions
2020 – Alexandra Moț
Întreprinderea de orologerie, 1978 și 2020
La Arad, Revoluţia a început în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, ora 7:40, când muncitorii de la Întreprinderea de Orologerie Industrială au ieşit în stradă şi au pornit spre centru oraşului. În drumul lor spre Palatul Administrativ (atunci Sediul Comitetului Central PCR ) au adunat alte sute de muncitori, de la Strungul, Vagoane, CFR, Tricoul Roşu, dar și cetățeni aflați pe stradă.
Surse fotografii
1978 – azopan.ro
2020 – Alexandra Moț
Metalul – Crișan, 1970 și 2020
Clădirea „Metalul” este cunoscută de către arădeniși ca „Burza” – după numele celor doi frați care au înființat la Arad „fabrica de mașini de secerat si de cosit iarba ”, care înainte de anii ’50 era promovată ca „cea mai mare firmă ungurească din România”. În locul renumitei fabrici se constuiește în ’60 un bloc de locuințe care găzduiește întreprinderi comerciale.
Surse fotografii
1970 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Piața UTA, 1980 și 2020
Aflată la intersecția unor artere principale pe care circulau mulți muncitori în timpul regimului comunist, numele „pieței” provine de la o fabrică cu o lungă tradiție în oraș care se afla în apropiere. A fost înființată în anul 1909 de frații Adolf, Eduard și Daniel Neumann, de origine evreiască, sub numele ITA (Industria Textilă Arădeană). A fost naționalizată de autoritățile comuniste în iunie 1948. În anii comunismului, UTA era unica fabrică din România care producea catifea reiată și a doua, după București, care avea linii de producție pentru prosoapele din frotir, iar materialele pentru lenjeriile de pat produse la Arad erau căutate în țările vecine. În decembrie 1989, la UTA erau aproape 8.000 de angajați.
Surse fotografii
1980 – transira.ro
2020 – Alexandra Moț
Sala Polivalentă, anii ’80 și 2020
Surse fotografii
anii ’80 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Primăria, 1980 și 2020
Palatul Administrativ din Arad este o clădire construită între anii 1872-1875, care astăzi adăpostește Primăria Municipiului Arad. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal (succesiunea, în timp, a stemelor orașului: după 1875, după primul război mondial, după anul 1968 și după anul 1989).
În decembrie 1993 s-au alocat fonduri din bugetul de stat pentru recondiționarea și montarea monumentului „Crucea martirilor” în parcul Eminescu, situat în spatele Palatului Administrativ. În timpul regimului comunist monumentul este demolat de pe locul său din Piața Podgoriei și aruncat în spatele bisericii din Cartierul Gai.
Surse fotografii
1980 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Strada Cocorilor, 1980 și 2020
Este o stradă principală a cartierului denumit “Cadaș”, ce provine de la numele notarului-șef al orașului Arad, Kádas Kálmán, responsabil pentru parcelarea acestei zone. Odată cu anii ’70 devine o stradă frecventată de numeroși arădeni, în special de cei care lucrau la „Strungul”.
Surse fotografii
1980 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Ștrandul Neptun, 1980 și 2020
Ştrandul Neptun este situat în spaţiul încadrat de bucla Mureşului, pe o suprafaţă de peste 20 de hectare. Este al doilea ştrand ca mărime din Europa situat lângă o apă curgătoare. Lucrările de construcţie au fost demarate la sfârşitul anilor ‘60.
Surse fotografii
1980 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Ziridava, 1980 și 2020
Este cel mai longeviv centru comercial din oraș. În 1974 când s-a început construcția clădirii, numeroși locatari de pe bulevard (atunci Republicii) au fost mutați în cartiere muncitorești. Deschis în anul 1978, clădirea este și la momentul actual organizată pe trei nivele, ce oferă spații comerciale pentru diverse afaceri.
Surse fotografii
1980 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Astoria, 1980 și 2020
Vechea denumirea a hotelului Continental Forum Arad a fost „Astoria“, clădirea fiind inaugurată în anul 1969. Hotelul este situat ultracentral, lângă celebra clădire a Primăriei, în apropierea Mureșului și Ștrandului Neptun. Hotelul este cel mai mare din Arad, fiind și cea mai înaltă clădire din centrul orașului.
Surse fotografii
1980 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Boul Roșu, 1970 și 2020
Zona Boul Roșu face legătura Căii Romanilor cu centrul orașului. Aici a început după anii ’60 campania de construcție a blocurilor turn pentru locuit, care s-a extins și în zona Romanilor.
Surse fotografii
1970 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
Piața Catedralei, 1960 și 2020
În Piața Catedralei cunoscută ca „piața mare” se află și în ziua de astăzi un centru agroalimentar. Arădenii își amintesc că de aprovizionarea acestei piețe se ocupau „nemțoaicele din Aradul Nou”, care cultivau legume în cartierul marginal al Aradului.
Surse fotografii
1960 – Aradul de altădată
2020 – Alexandra Moț
2 Comments
Octavian
Secțiunea Metalul Podgoria, 1970 și 2020 este greșită poza de acum. Colțul e acesta https://goo.gl/maps/H55ZkhksQPnZ8jPN8
Mihaela Neghiu
Cladirea cu Metalul e pe colt cu strada Crisan.